Fumigenele colorate, martori tacuti ai celei mai spectaculoase finale de UCL

Ziua de 25 mai 2005 va ramane vesnic in istoria cluburilor AC Milan si Liverpool, dar si in memoria celor 70.000 de suporteri "inarmati" cu fumigene colorate de pe stadion si a sutelor de milioane de telespectatori din intreaga lume. Stadionul Ataturk din Istanbul a gazduit de departe cea mai spectaculoasa finala de UEFA Champions League din istorie, cu o desfasurare si o rasturnare de scor care cu greu pot fi egalate chiar si in jocurile pe calculator.

Drumul celor doua echipe pana in finala a fost lung. Suporterii dotati cu fumigene colorate ai lui AC Milan s-au bucurat vazand cum echipa lor a terminat pe primul loc intr-o grupa cu FC Barcelona, Sahtior Donetk si Celtic Glasgow, dupa care le-a eliminat in dubla mansa pe Manchester United, Inter Milan si PSV Eindhoven.

Pe de alta parte, Liverpool a avut parte de un traseu chiar si mai dificil: dupa ce a trecut de Grazer in turul preliminar, a terminat pe locul 2 intr-o grupa cu AS Monaco, Olympiacos Pireu si Deportivo La Coruna. In fazele eliminatorii, britanicii i-au scos pe rand pe Bayer Leverkusen, Juventus si Chelsea, insotiti de suporterii lor minunati si fumigenele colorate ale acestora.

Marea finala a aliniat la start 22 de jucatori de top, dintre care reamintim doar cativa: Cafu, Maldini, Pirlo si Shevcenko (la AC Milan), respectiv Xabi Alonso, Gerrard si Riise (la Liverpool). Meciul a inceput practic de la 1-0 pentru italieni, dupa ce Maldini a deschis scorul la doar cateva zeci de secunde de la fluierul de start. Pana la pauza, s-a facut 3-0, dupa reusitele lui Crespo, iar partida parea sa se indrepte catre un deznodamant previzibil.

Ceea ce s-a intamplat insa in repriza secunda, dar si in prelungiri, nu are nicio explicatie logica si face parte din misterele de nedescifrat ale fotbalului. In doar doua minute, Liverpool s-a apropiat la un singur gol, prin reusitele lui Gerrard si Smicer. In peluza britanica, fumigenele colorate se reaprindeau, in timp ce groaza incepea sa se vada pe fetele jucatorilor, dar si a suporterilor italieni.

Doar patru minute mai tarziu, la scorul de 3-2 pentru italieni, Liverpool a primit un penalty. Suporterii englezi deja aprindeau fumigenele colorate cand Xabi Alonso a ratat. Mingea s-a intors insa la el si pana la urma a inscris, scorul devenind 3-3. Rasturnarea de scor deja era una de neinchipuit, intalnita numai pe maidane sau in curtea scolii, insa nu acesta avea sa fie finalul unei nopti de pomina.

Dupa doua reprize de prelungiri in care cele doua echipe nu au putut fi separate, s-a ajuns la loviturile de departajare. Primii doi italieni care au executat au ratat, apoi a venit si randul unui jucator al lui Liverpool sa greseasca, iar soarta meciului urma sa fie decisa de golgeterul lui AC Milan, ucraineanul Andrei Shevcenko.

Omul de baza al italienilor a ratat, iar fumigenele colorate au "inundat" peluza lui Liverpool. Echipa britanica a reusit o revenire miraculoasa, dupa ce a fost condusa la pauza cu 3-0. De atunci, de fiecare data cand o echipa este condusa la mai multe goluri diferenta, comentatorii pomenesc de "minunea de la Istanbul", amintind oricui ca niciun meci nu este incheiat pana nu se aude ultimul fluier al arbitrului.