Stim ca razboaiele nu sunt tocmai lucruri pe care sa le privim cu zambetul pe buze sau pe care sa le mentionam in gluma. Insa exista in aceasta lume si in istoria sa anumite razboaie care au izbucnit din cauze de-a dreptul stupide. Iar unul dintre cele mai celebre si des mentionate razboaie pornite din absurditate s-a petrecut tocmai in Romania. Citeste mai departe pentru a afla daca tu stiai de acest razboi.
Peste 10.000 de morti dintr-o simpla gluma de prost gust
Era anul 1788. Intr-o continua batalie pentru suprematia asupra Dunarii, peste 100.000 de austrieci isi facusera tabara in apropiere de Caransebes. O echipa de soldati a fost trimisa, dupa cum se obisnuia, in imprejurimi, pentru a spiona pozitia inamicilor turci.
Iscoadele s-au intalnit insa pe drum cu o satra tiganeasca ce avea de vanzare tuica facuta la cazan. Iar strajerii pofticiosi au cumparat tuica si au adus-o inapoi in tabara, asta dupa ce s-au indestulat ei. La sosirea acestora in tabara, istoricii spun ca s-ar fi iscat un conflict intre trupa de iscoade si cavaleria austriaca, cei din urma dorind si ei sa participe la impartirea bauturii ramase.
Iscoadele au inceput sa se organizeze in grupuri si sa apere bautura, formand in gluma fortificatii si grupuri de paza in jurul cazanului de tuica. Aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai proaste glume din istoria poporului austriac. Tocmai din aceste glume proaste unul dintre strajeri ar fi armat pusca si ar fi tras un foc de arma, inversunat fiind pe colegii care incercau sa fure din bautura. Imbibati bine in aburii de tuica si sub paza noptii, colegii de trupe au crezut ca sunt atacati de armata otomana, moment in care s-a dezlantuit iadul pe campiile Caransebesului.
A fost de ajuns sa se traga cateva focuri de arma si brusc cavaleria a chemat la atac restul armatei, iar strajerii, fiind speriati si ametiti de tuica au inceput sa traga, crezand ca de fapt este vorba de armata otomana care a intrat in tabara.
Cum s-a sfarsit batalia?
Dupa un atac de-a dreptul stupid, intre colegii de arme ale aceleiasi armate, spre dimineata capitanii au reusit sa intervina si sa calmeze spiritele, deslusind ca de fapt toata noaptea soldatii armatei austriece s-au macelarit intre ei.
Astfel, dupa o noapte nebuna batalia a luat sfarsit si armata austriaca a primit ordin de retragere. Au lasat pe campul de lupta nu mai putin de 10.000 de oameni morti si raniti, iar dupa doar 2 zile, atunci cand adevarata armata otomana a sosit in zona, aceasta a avut libertatea de a cuceri orasul Caransebes, probabil dupa o buna perioada in care s-a amuzat copios pe spatele austriecilor care si-au omorat propria oaste.
Aceasta a fost una dintre cele mai stupide si surprinzatoare cauze pentru care s-au luptat oamenii vreodata. Iar istorisirea pare a avea suficiente surse, numerosi autori ai secolelor trecute aducand in discutie evenimentul, asa incat se crede ca este o intamplare 100% reala.
Cu toate acestea, pana in anul 1831 nimeni nu a stiut nimic despre acest eveniment. Australian Military Magazine a rupt lantul tacerii si a scris despre acest eveniment, la mai bine de 40 de ani de la intamplarea sa. Insa aceasta istorie de-a dreptul trasnita a capatat cu adevarat amploare in urma cartii scrise de catre A. J. Gross Hoffinger - un autor german care a relatat pe deplin intamplarea intr-un volum scris la 60 de ani de la intamplarea evenimentului.