Scurta istorie a confectionarii covoarelor

Cu multe secole in urma, ciobanii au inceput sa faca cojoace din lana oilor. Aceste haine grele ii protejau de vremea rea si in anumite situatii erau folosite ca niste carpete pe care se puteau aseza. Nu se stie cu certitudine daca primele covoare din lume au fost realizate in Orientul Apropiat sau in Siberia, dar, de-a lungul secolelor, covorul s-a transformat dintr-o necesitate intr-o forma de arta plastica.

Diferitele modele, culorile vibrante si multitudinea de noduri pe centimetru patrat au facut covoarele adevarate bijuterii. Mesterii din cele mai vechi timpuri au dovedit o pricepere si ingeniozitate uimitoare in ceea ce priveste designul, colorarea si realizarea acestor covoare nepretuite.

Atunci cand un covor personal de rugaciune a devenit o traditie a islamului, raspandirea acestei religii in Spania si Europa de Est a adus cu sine si necesitatea utilizarii acestui tip de covor.

Covoarele cusute de mana au ajuns sa fie asociate, astazi, cu luxul locuintelor si deseori constituie principalul obiect de interior in jurul caruia se stabileste designul camerei, fie ca ea se afla in locuintele personale, cele de protocol sau in hotelurile de lux.

Covoarele realizate la razboaiele de tesut se caracterizeaza printr-o mai mare versatilitate a designului si texturii, deseori acestea continand motive tribale sau rurale.

Industria covoarelor comerciale isi are inceputurile in Anglia. Acest comert a facut celebre anumite orase din Anglia, precum Ax Minster si Wilton, sinonime cu vanzarea covoarelor. Covoarele Ax Minster, probabil una dintre cele mai cunoscute covoare, sunt recunoscute pentru tesatura groasa din fibre de iuta, bumbac sau fibre artificiale care formeaza o suprafata pufoasa. In intreaga lume, multe lanturi hoteliere, teatre si cazinouri folosesc covoare Ax Minster.

In 1848, un american, Erastus B. Bigelow, a inventat razboiul de tesut pentru fabricarea covoarelor Wilton. Timp de multi ani, singura latime disponibila pentru acest covor era de 27 de centimetri. Tesaturile acestui tip de covor erau atat de fine incat abia erau vizibile. Aceste covoare tesute au dominat productia de covoare pana in anii 1940, cand a fost elaborat procesul de fabricatie a covoarelor cu smocuri din zilele noastre.

Covorul cu smocuri sunt realizate in 3 straturi. Stratul superior este realizat din fibre din nailon, lana, olefina, poliester, acrilic sau bumbac, aceasta tesatura fiind lipita pe un suport secundar. De obicei, covoarele cu smocuri sunt realizate din fibre albe si apoi sunt vopsite in culorile dorite. Pentru a obtine un anumit model sau o combinatie de culori, producatorii folosesc mai multe tipuri de fibre. Fiind fibre diferite, acestea absorb colorantii in mod diferit, ceea ce creeaza efectul dorit.

Chiar daca elementele de arhitectura si de design interior s-au modificat enorm de-a lungul secolelor, utilizarea unor covoare de lux ramane si astazi un element important pentru cei care vor sa se mandreasca cu un interior deosebit.